A venit momentul să mai dezvăluim o perspectivă asupra dansului, și anume cea mai importantă perspectivă. A sportivului. A copilului. A elevului care printre colegii de clasă este diferit. E deosebit. Și imi voi permite să o spun, e superior. De ce consider asta? Pentru că scoala este importantă. Dar din păcate, nu e suficientă in formarea unui adult complex. Activitățile extracurriculare, alese în funcție de interesele și aptitudinile copilului pot dezvolta anumite calități pe care în cadrul sistemului de învățământ românesc ei nu le pot îmbogăți.
Cu cât educația e mai eterogenă și mai orientată către calitățile individuale, cu atât se va dezvolta într-un om mai fericit, un om care știe ce își dorește, un om de succes. Dacă ați citit articolul despre opinia părinților despre dans, veți recunoaste aceste aspecte în vorbele lor. Dacă nu l-ați văzut încă, aruncați un ochi aici.
Voi cita niște copii care sunt angrenați în fenomenul pe care dansul sportiv îl reprezintă de 5-6 ani, care prioritizeaza dansul deoarece își doresc să devină cât mai buni, să aibă rezultate și să evolueze.
”Eu cred că dansul e cel mai bun mod de a te exprima. Nu fac dans doar ca să fac un sport, ci pentru că nu mă văd niciodată făcând alt sport. Toată lumea crede că dansul e simplu și plăcut și relaxant, până fac și ei un exercițiu pentru glezne și gambe.” -Alexandra, 12 ani
”Pentru mine a început ca o joacă la vârsta de 6 ani și s-a transformat în cea mai mare pasiune. Am întalnit prieteni pentru toată viața și profesori care își iubesc meseria.” -Dragos, 11 ani
”Ador să dansez pentru că pot exprima ceea ce simt. E un mod de relaxare, de eliminare a energiilor negative. Nu trebuie să știi să dansezi. Trebuie doar să îți dorești să dansezi. Mergând la antrenamente, unde e distracție, muncă, unde îți formezi prietenii, așa vei deveni din ce în ce mai bun.” – Melania, 11 ani
“La vârsta de 5 ani m-am îndragostit de sportul acesta. De ce? Pentru că mă reprezintă. Am învățat ce înseamnă disciplina, competiția, lucrul în echipă, am cunoscut oameni frumoși și devotați, mi-am făcut prieteni cu care am avut momente de neuitat în cantonamente, la competiții și la antrenamente.” – Sara 10 ani
”Dansul este totul pentru mine. Dansez pentru ca mă face să mă simt bine, mă face fericită și asta e tot ce contează.”- Cristiana, 9 ani
”Ca să faci dans trebuie să ai ambiție și dorinta de a fi cât mai sus posibil și imposibil. Mă atrage pentru că trebuie să îți folosești creierul tot timpul. Vă multumesc că mă ghidați prin sportul ăsta minunat!”- Mihnea, 12 ani
Poate pare că sunt niște cuvinte mari pentru copii atât de mici. Dar i-am rugat să scrie fix ce simt ei. Și i-am mai întrebat ce le-ar spune unor copii care ar dori să înceapă cursurile de dans, și mi-au citat vorbele pe care le-am spus de nenumarate ori în antrenamentele tehnice. ”Dansul e frumos, dar e greu. E frumos tocmai pentru că e greu! Dacă ar fi mai usor, nu ar mai fi atât de deosebit.”